Bursele Erasmus+ pierd lupta cu chiriile: eurodeputații cer un buget majorat
Granturile Erasmus+ nu mai țin pasul cu explozia costului vieții din centrele universitare europene. Membrii Parlamentului European solicită fonduri suplimentare pentru ca studiul în străinătate să nu devină un lux.
Ce s-a întâmplat?
Programul european de mobilitate Erasmus+ se confruntă cu dificultăți tot mai mari în a ține pasul cu scumpirea accelerată a traiului de zi cu zi în marile orașe din blocul comunitar. Bursele acordate studenților riscă să nu mai acopere nici măcar strictul necesar pentru cazare și hrană.
În fața acestei realități economice, membrii Parlamentului European cer mărirea bugetului alocat programului. Obiectivul declarat este ajustarea sprijinului financiar la nivelul real al prețurilor actuale, pentru a preveni excluderea tinerilor fără resurse familiale substanțiale.
De ce contează?
Mobilitatea academică a fost multă vreme cel mai popular exemplu practic de integrare europeană, vândut publicului larg ca o șansă egală pentru toți studenții. Când însă bursa lunară se evaporă încă din prima săptămână la plata chiriei, idealul european se transformă într-o barieră clasică de venit.
Fără o adaptare realistă a sumelor alocate, riscul direct este ca schimburile universitare să devină accesibile exclusiv celor care își pot asigura susținerea financiară de acasă, anulând tocmai principiul incluziunii pe care instituțiile de la Bruxelles insistă la fiecare dezbatere.
Idealul european de a studia în străinătate începe să semene tot mai mult cu o problemă clasică de găsit bani pentru chirie.
Unghiul din Bruxelles
La Bruxelles, discrepanța dintre discursurile entuziaste despre tineret și contabilitatea strictă din comisiile de buget este o tradiție bine împământenită. Parlamentul European insistă mereu pe generozitate financiară pentru programele cu mare vizibilitate populară, în timp ce guvernele din Consiliul UE numără fiecare euro înainte de a accepta ajustări de bugete.
Parlamentul European și Consiliul UE negociază și aprobă alocările bugetare pentru programele Uniunii, pe baza propunerilor avansate de Comisia Europeană.
Ce înseamnă pentru România?
Pentru studenții din România, problema este chiar mai acută decât pentru colegii lor din vestul continentului. Diferențele mari de putere de cumpărare fac ca traiul într-un campus universitar din Franța, Germania sau Țările de Jos să fie aproape imposibil fără un sprijin substanțial de la Bruxelles sau economii considerabile ale familiei.
Dacă solicitarea de majorare a bugetului Erasmus+ va avea succes, viitoarele generații de studenți români ar putea primi alocații lunare calibrate mai bine pe realitățile pieței imobiliare europene, reducând povara financiară directă de pe umerii părinților.
Ce urmează?
Rămâne ca solicitările parlamentarilor europeni să fie formalizate în poziții de negociere și să fie testate în fața statelor membre, care decid dacă deschid sau nu punga comună pentru a acoperi costul vieții studențești.