Comisia acționează: statele membre, somate să nu mai uite directivele în sertare
Comisia Europeană a declanșat noi măsuri pentru a forța transpunerea completă și la timp a directivelor UE. Ritualul reamintirii că legile adoptate la Bruxelles trebuie aplicate și acasă continuă.
Ce s-a întâmplat?
Comisia Europeană a declanșat un set de acțiuni menite să asigure transpunerea completă și la termen a directivelor Uniunii Europene în legislațiile naționale. Executivul european verifică dacă actele normative convenite la nivel comunitar au fost integrate efectiv de guvernele statelor membre sau au rămas blocate în proceduri interne.
Măsura face parte din mecanismul periodic prin care Bruxelles-ul trage de mânecă capitalele care depășesc termenele-limită stabilite de comun acord. Fără adoptarea normelor locale corespunzătoare, directivele europene nu își pot produce efectele juridice promise cetățenilor și companiilor.
De ce contează?
Spre deosebire de regulamentele europene, care se aplică direct în toate cele 27 de state membre imediat ce intră în vigoare, directivele au nevoie de transpunere națională. Fiecare parlament sau guvern trebuie să voteze legi specifice care să atingă obiectivele trasate de la Bruxelles.
Când un stat membru amână această procedură, piața unică începe să funcționeze cu viteze diferite, iar drepturile garantate la nivel european rămân doar pe hârtie. În plus, neatenția legislativă riscă să deschidă calea unor proceduri costisitoare în fața instanțelor europene.
La Bruxelles, toată lumea votează directivele în Consiliu, dar entuziasmul scade brusc când ministerele de acasă trebuie să le scrie în legile naționale.
Unghiul din Bruxelles
La Bruxelles, transpunerea directivelor este un dans birocratic bine știut: miniștrii naționali votează textele în Consiliu cu entuziasm politic, dar când dosarele ajung la funcționarii de acasă, termenele-limită par brusc facultative. Comisia Europeană reintră periodic în rolul profesorului sever care strigă catalogul și constată că tema n-a fost făcută la timp.
Ce înseamnă pentru România?
Pentru România, orice atenționare a Comisiei Europene pe tema transpunerii directivelor înseamnă presiune directă pe ministerele de resort și pe Parlament pentru a accelera adoptarea proiectelor de lege restante. Întârzierile cronice de transpunere lasă cetățenii și firmele românești fără aceleași drepturi sau facilități comerciale de care beneficiază restul europenilor.
Dacă avertismentele Comisiei sunt ignorate, dosarele pot evolua către acțiuni la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, unde întârzierile la transpunerea directivelor atrag penalități financiare zilnice suportate direct din bugetul de stat.
Ce urmează?
Capitalele notificate trebuie să transmită Comisiei Europene dovezile clare că actele normative naționale au intrat în vigoare și acoperă toate cerințele din directive.
În lipsa unui răspuns convingător sau a adoptării rapide a legislației cerute, dosarele avansează către etapele contencioase ale procedurii de infringement.