Comisia trimite carbonul pe fundul mării: proiectul Greensand a fost inaugurat la Esbjerg
Comisarul Dan Jørgensen a participat în Danemarca la inaugurarea proiectului Greensand. Tehnologia de captare și stocare a dioxidului de carbon devine oficial piesă centrală în strategia climatică a Uniunii.
Ce s-a întâmplat?
Comisarul european Dan Jørgensen a fost prezent la Esbjerg, în Danemarca, pentru inaugurarea oficială a proiectului Greensand, destinat captării și stocării dioxidului de carbon (CCS). Evenimentul a reunit oficiali danezi de rang înalt, printre care ministrul Peter Hummelgaard, reprezentanți ai coroanei și parteneri industriali.
Inițiativa presupune captarea emisiilor industriale de dioxid de carbon și transportul acestora pentru a fi injectate în rezervoare epuizate de hidrocarburi de sub Marea Nordului. Pentru Bruxelles, trecerea acestui proiect în faza operațională reprezintă demonstrația practică a gestionării industriale a emisiilor.
De ce contează?
Obiectivele climatice stricte ale Uniunii Europene s-au lovit rapid de realitatea din teren: industriile grele precum chimia, oțelul sau cimentul nu pot renunța complet la emisii doar prin electrificare. Soluția convenită la nivel european este captarea CO2 direct de la coșul fabricii și îngroparea lui definitivă sub pământ sau sub mare.
Greensand funcționează ca un test de maturitate pentru întreaga piață europeană a carbonului. Dacă logistica transportului transfrontalier și stocarea submarină dau greș, planul Comisiei de a atinge neutralitatea climatică rămâne fără una dintre cele mai importante plase de siguranță.
Când un comisar european merge în port la Esbjerg alături de oficiali și capete încoronate, mesajul instituțional este limpede: industria grea are voie să funcționeze, cu condiția să-și ascundă emisiile sub fundul mării.
Unghiul din Bruxelles
La Bruxelles, tehnologia de captare și stocare a dioxidului de carbon a fost privită mult timp cu rezerve de către ecologiști, care se temeau că poluatorii vor primi un cec în alb. Acum, când termenele-limită strâng cu ușa, comisarul Jørgensen a venit la Esbjerg să arate că executivul comunitar vede în depozitarea subacvatică singura cale prin care industria grea poate supraviețui tranziției verzi.
Ce înseamnă pentru România?
Pentru România, demararea proiectelor de stocare a carbonului în Marea Nordului este un semnal direct pentru marii poluatori industriali locali, de la combinate chimice până la fabrici de ciment. Fără acces la infrastructură de captare și depozitare, aceste companii vor suporta costuri tot mai sufocante cu certificatele de emisii.
Legătura cu țara noastră devine strategică prin potențialul geologic autohton. România dispune de zăcăminte depletate de petrol și gaze atât pe uscat, cât și în Marea Neagră, iar dezvoltarea modelului din Marea Nordului forțează autoritățile de la București să creeze legislația necesară dacă vor să transforme stocarea de CO2 într-un avantaj economic, nu într-un cost de export.
Ce urmează?
După ceremonia inaugurală, proiectul intră în etapa de stocare continuă a primelor cantități comerciale de dioxid de carbon.
La nivel comunitar, Comisia Europeană continuă definirea cadrului unic pentru transportul transfrontalier al carbonului captat din diverse state membre.