Bruxelles-ul își simplifică propriile reguli despre inteligența artificială. Piperea stă în comisia care le-a scris

Regulamentul european privind inteligența artificială a intrat în vigoare în august 2024 și, la mai puțin de un an și jumătate distanță, Comisia a venit cu un pachet de simplificare a propriei legi: Digital Omnibus pe IA, dosarul 2025/0359(COD), propus pe 19 noiembrie 2025. Este acel moment rar în care Bruxelles-ul recunoaște, în scris, că a scris prea mult.

Textul modifică Regulamentul 2024/1689 privind inteligența artificială și Regulamentul 2018/1139 din aviația civilă, cu scopul declarat de a rezolva problemele apărute la punerea în aplicare și de a reduce sarcina administrativă. Parlamentul l-a adoptat cu 569 de voturi pentru, 45 împotrivă și 23 de abțineri.

În Parlament, dosarul a fost tratat în comun de comisia pentru piață internă și protecția consumatorilor (IMCO) și comisia pentru libertăți civile (LIBE). Gheorghe Piperea (AUR, grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni, al cărui vicepreședinte este) este membru al comisiei IMCO — adică una dintre cele două camere prin care a trecut textul înainte de plen.

Legea europeană a inteligenței artificiale este prima de acest fel din lume, iar simplificarea ei nu e o operațiune de cosmetică. Fiecare termen amânat și fiecare obligație rescrisă schimbă calendarul pentru companiile care folosesc sisteme de IA — de la bănci și spitale până la firma care îți filtrează CV-ul.

„Simplificare” este cuvântul-far al acestui mandat. Uneori înseamnă că un IMM scapă de trei formulare. Alteori înseamnă că o obligație de transparență se topește discret într-un considerent. Diferența se vede în amendamente, nu în comunicatul de presă.

Un dosar de simplificare a unei legi adoptate acum doi ani spune ceva despre viteza Bruxelles-ului: legiferează repede când e presiune politică și repară încet, prin pachete tehnice pe care aproape nimeni nu le citește. Faptul că textul a trecut și prin comisia de consumatori, nu doar prin cea digitală, arată miza reală: nu roboții, ci oamenii pe care algoritmii îi evaluează.

Comisia propune, comisiile parlamentare scriu poziția Parlamentului, guvernele o scriu pe a lor în Consiliu, iar textul final iese din trilog — negocierea cu ușa închisă dintre cele trei. Un europarlamentar contează cel mai mult în etapa de comisie, unde se depun amendamentele, nu în ziua votului final din plen.

România nu produce modele mari de inteligență artificială, dar le folosește peste tot: în bănci, în telecom, în serviciile externalizate și în administrație. Pentru firmele de aici, regulile europene nu sunt o dezbatere filosofică, ci un cost de conformare cu termene precise.

Un europarlamentar român în comisia care a lucrat textul înseamnă că punctul de vedere al utilizatorilor și consumatorilor din est poate ajunge în amendamente înainte de vot. Nu garantează un rezultat; garantează prezența la masă atunci când se scrie.

După acordul cu guvernele, textul trebuie transpus în practică: ghiduri de aplicare, autorități naționale de supraveghere și termene ferme pentru companii. Aici se vede dacă simplificarea a fost reală sau doar o rearanjare a paragrafelor.