Industrial Accelerator Act: Bruxelles vrea fabrici mai repede și cumpărături mai europene
Propunerea din 4 martie 2026 atacă două lucruri simultan: avizele care durează ani și faptul că Europa își finanțează tranziția verde cumpărând, în bună parte, din afara Europei.
Ce s-a întâmplat?
Comisia Europeană a adoptat pe 4 martie 2026 propunerea de regulament numită Industrial Accelerator Act — COM(2026) 100 — un cadru de măsuri pentru accelerarea capacității industriale și a decarbonizării în sectoarele considerate strategice.
Două direcții principale: proceduri de autorizare mai scurte și mai previzibile pentru fabricile din aceste sectoare, plus criterii care să încline achizițiile publice și cererea către produse curate fabricate în Uniune. Textul modifică și trei regulamente existente, între care cel privind industria cu zero emisii nete.
Comisia prezintă propunerea drept răspuns direct la recomandările raportului Draghi privind competitivitatea europeană.
De ce contează?
Într-o piață unde produsul asiatic e mai ieftin, „mai verde” nu e suficient ca argument de vânzare. Regulamentul încearcă să adauge un al doilea criteriu, unul de proveniență, în licitațiile plătite din bani publici. Este exact genul de decizie care sună tehnic și schimbă cine câștigă contracte de miliarde.
Partea de autorizări este cea mai concretă pentru investitori: un termen legal maxim pentru avize înseamnă un calendar bancabil. Astăzi, între decizia de a construi o fabrică și primul aviz pot trece ani.
Termenele mai scurte se scriu la Bruxelles. Se respectă la primărie.
Unghiul din Bruxelles
Uniunea nu poate interzice importul ieftin. Poate, în schimb, să scrie criteriile după care își cheltuie propriii bani. Asta face acest regulament.
Ce înseamnă pentru România?
România are producție în mai multe dintre sectoarele vizate — componente pentru rețele, materiale de construcții, industrie chimică. Criteriile de proveniență la licitații publice ar putea avantaja producătorii locali care se conformează standardelor de emisii.
Cealaltă față a monedei: autorizările mai rapide sunt promise printr-un regulament european, dar sunt emise de autorități naționale. Dacă administrația de aici nu ține pasul, termenul rămâne pe hârtie.
Ce urmează?
Textul intră în lucru în comisiile Parlamentului și în grupurile de lucru ale Consiliului. Regulamentele de acest tip se negociază, în medie, un an și jumătate.