Nu știi limba, nu primești jobul? Curtea de Justiție a UE tranșează dilema angajatorilor
Curtea de Justiție a Uniunii Europene analizează dacă lipsa competențelor lingvistice poate constitui un motiv legitim pentru a refuza angajarea unui candidat pe piața unică.
Ce s-a întâmplat?
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a luat în discuție o întrebare sensibilă pentru întreaga piață a muncii comunitare: poate fi respins un candidat la angajare exclusiv pe motiv că nu stăpânește limba cerută de angajator?
Instanța de la Luxemburg verifică echilibrul fragil dintre libertatea de mișcare a lucrătorilor și cerințele lingvistice reale impuse pentru un anumit post.
De ce contează?
Tratatele europene garantează libertatea de circulație și interzic discriminarea pe criterii de naționalitate, însă angajatorii folosesc frecvent criteriul limbii pentru a selecta personalul.
O poziție clară a instanței europene stabilește limita exactă între cerințele profesionale justificate și discriminarea indirectă mascată sub pretextul cunoștințelor lingvistice.
Libertatea de mișcare se oprește adesea la bariera lingvistică, iar judecătorii europeni trebuie să decidă unde se termină cerința profesională și unde începe discriminarea.
Unghiul din Bruxelles
Din perspectiva Bruxelles-ului, dosarul atinge miezul pieței unice: dreptul oricărui cetățean european de a munci oriunde fără bariere artificiale. Decizia aparține judecătorilor de la Luxemburg, a căror jurisprudență obligă autoritățile naționale și angajatorii să demonstreze riguros proporționalitatea oricărei cerințe lingvistice impuse la recrutare.
Ce înseamnă pentru România?
Subiectul este esențial pentru milioanele de cetățeni români care lucrează sau caută un loc de muncă în alte state membre ale Uniunii Europene.
O decizie a instanței europene oferă românilor un instrument juridic clar dacă sunt respinși arbitrar la interviuri sub pretextul că nu vorbesc fluent limba locală, deși postul respectiv nu ar necesita acest lucru.
Ce urmează?
Instanța de la Luxemburg urmează să pronunțe decizia oficială, stabilind criteriile pe care angajatorii și instanțele din statele membre trebuie să le aplice.