Oana Ijdelea: Predictibilitatea regulilor, testul marilor investiții din România

Oana Alexandra Ijdelea: Pentru marile investiții, predictibilitatea înseamnă claritate asupra condițiilor în care un proiect poate fi dezvoltat, finanțat și operat pe termen lung. În energie și infrastructură, aceasta presupune corelarea procedurilor de autorizare și a competențelor autorităților, stabilitatea condițiilor fiscale și economice și reguli clare pentru proiectele aflate deja în dezvoltare. Din practica noastră, nu este vorba doar despre obstacole care blochează investițiile, ci și despre necorelări sau diferențe de interpretare care afectează calendarul și bugetul acestora.

Un exemplu relevant este stocarea energiei în baterii, tot mai importantă pentru integrarea producției regenerabile și echilibrarea rețelei. În cazul proiectelor independente, de tip stand-alone, există încă aspecte care necesită clarificare privind cerințele de mediu și aplicarea regimului garanțiilor financiare pentru obținerea autorizației de înființare. Chiar dacă nu împiedică realizarea investiției, asemenea incertitudini pot prelungi procedurile și genera costuri suplimentare. Prioritatea este, așadar, atât completarea cadrului normativ acolo unde este necesar, cât și aplicarea sa coerentă și previzibilă, printr-un dialog constant între autorități și industrie. Pentru investitori, această claritate se traduce în capacitatea de a evalua riscurile și de a angaja capitalul cu încredere.

Oana Alexandra Ijdelea: Din păcate, provocarea competitivității depășește nivelul național și privește economia europeană în ansamblu. Din perspectiva mea, una dintre vulnerabilitățile abordării europene a fost calibrarea insuficientă a unor obligații și calendare la diferențele dintre statele membre: mix energetic, infrastructură, capacitate industrială și resurse de finanțare. Obiectivele comune sunt necesare, însă atingerea lor presupune trasee adaptate acestor realități. Într-o economie globală, nivelul de ambiție trebuie evaluat și prin raportare la contribuția Europei la emisiile mondiale și la condițiile în care operează competitorii săi. Altfel, există riscul de a transfera producția și emisiile în afara Uniunii, concomitent cu adâncirea dependenței de tehnologii, materii prime și lanțuri de aprovizionare din state terțe.

Pentru România, esențială este corelarea cerințelor de decarbonizare cu posibilitatea efectivă de a investi: acces la energie competitivă, infrastructură, finanțare și proceduri de autorizare funcționale. În zona ESG, aceeași logică presupune obligații proporționale și informații relevante pentru decizii, cu evitarea raportărilor care consumă resurse fără un beneficiu corespunzător. Rolul consultanței strategice este să transforme aceste cerințe într-un parcurs realist de investiții și conformare. Tranziția își poate păstra susținerea economică și socială numai dacă permite companiilor să rămână competitive și să finanțeze transformarea.

Oana Alexandra Ijdelea: Din perspectiva noastră, energia și infrastructura asociată rămân printre cele mai solide direcții pentru M&A, în special acolo unde producția, stocarea și accesul la rețea pot fi integrate într-un model economic sustenabil. Vedem, de asemenea, premise pentru consolidare în sănătate, servicii pentru companii și în industriile care deservesc investițiile energetice și modernizarea infrastructurii. Capitalul este însă mai selectiv: diferența o fac maturitatea proiectului, calitatea activelor și vizibilitatea veniturilor. În acest context, parteneriatele și achizițiile de participații pot permite distribuirea riscului și combinarea capitalului cu expertiza locală. Rolul avocatului de business este să identifice din timp ce poate împiedica tranzacția și să construiască o structură în care riscurile sunt înțelese, alocate și acceptabile pentru părți și finanțatori. Această capacitate de a transforma complexitatea într-o decizie comercială executabilă este, pentru noi, esența contribuției juridice.