Comisia sărbătorește scăderea cererilor de azil, dar capitalele vor deja centre în afara UE
Comisarul Magnus Brunner pune scăderea numărului de solicitări de azil pe seama noilor reguli UE, însă statele membre cer deja măsuri mai dure dincolo de frontiere.
Ce s-a întâmplat?
Comisarul european pentru migrație, Magnus Brunner, a pus scăderea numărului de cereri de azil pe seama noilor reguli europene, revendicând o victorie de etapă pentru politicile comunitare.
Entuziasmul de la Bruxelles a fost însă rapid umbrit de capitalele naționale, care nu se arată mulțumite de statistici și cer măsuri și mai dure, insistând pentru crearea unor centre de procesare în afara frontierelor Uniunii.
De ce contează?
La Bruxelles, orice inflexiune favorabilă a graficelor este transformată rapid într-un tur de onoare instituțional, dar răbdarea guvernelor naționale rămâne extrem de subțire. Presiunea politică de acasă împinge statele membre să ceară externalizarea completă a procedurilor, chiar înainte ca noile reguli europene să își demonstreze stabilitatea în teren.
Contrastul este clasic pentru bula europeană: Comisia vrea să demonstreze că legislația pe care a muncit ani de zile dă roade, în timp ce capitalele vor soluții radicale și rapide dincolo de granițele blocului comunitar.
La Bruxelles, o scădere pe un grafic aduce un tur de onoare pentru Comisie, dar capitalele vor deja să mute problema dincolo de frontierele UE.
Unghiul din Bruxelles
În timp ce Magnus Brunner celebrează eficiența noilor reguli, reprezentanții statelor membre din Consiliul UE îi transmit discret că Bruxelles-ul se bucură prematur. Tensiunea arată decalajul permanent dintre calendarul birocratic al Comisiei, care își apără manualul de proceduri, și urgența politică a capitalelor, gata să mute frontul azilului în țări terțe.
Ce înseamnă pentru România?
Pentru România, subiectul este direct legat de presiunea de la frontierele externe și de funcționarea spațiului Schengen, chiar dacă țara noastră nu este una dintre destinațiile principale pentru solicitanții de azil.
Dacă statele membre reușesc să impună crearea de centre externe în vecinătatea UE, autoritățile de la București vor trebui să aplice aceste proceduri la granițele non-comunitare, gestionând cooperarea cu statele de tranzit.
Ce urmează?
Capitalele europene își vor menține presiunea asupra Comisiei pentru a analiza opțiunile legale privind externalizarea azilului, în ciuda insistențelor lui Brunner că normele actuale dau deja rezultate.